Articol publicat ca Facebook note in 30 ianuarie 2012
Am inceput sa joc volei prin clasa a IX-a, si tare bine mi-a prins. Obisnuit aproape toata viata de pina atunci cu sportul, fiind la inceput de liceu, cu hormonii la full power si nepracticind vreun sport la acea vreme, incepeam sa pierd vremea pe linga bloc, cochetind cu tigarile si probabil mai tirziu urma alcoolul.
Intotdeauna m-a fascinat voleiul iar dupa ce am inceput sa-l practic, m-am indragostit nebuneste de el. Nu mai zic ca asta m-a ridicat mult in ochii colegilor (si al colegelor 😉 ) si mi-a dat incet incet incredere in mine.
Dupa aproximativ 1 an de la inceperea antrenamentelor, participam cu echipa la primul turneu unde urma sa joc. Desi pare usor, voleiul presupune o tehnica desavirsita executata in viteza, pentru ca mingea vine repede spre tine si culmea tre s-o lovesti din „vole”, precum si stiinta de a te pozitiona corect in teren in functie de faza de joc la care se adauga si disciplina tactica in functie de adversar si punctele forte ale tale si echipei. Pe scurt, fiind la prima participare la un turneu, stateam binisor la capitolul tehnica si al asezarea in teren, insa eram prastie la tactica si in plus speriat de bombe, avind emotii mari.
Imi amintesc ca la primul meci am facut greseli dupa greseli, si imi era frica sa-mi asum responsabilitatile de joc si sa aduc puncte pentru echipa mea. La un time-out, ma prinde antrenorul si-mi arde doua palme dupa cap de nu mai stiam cine sunt. M-a certat si m-a trimis in teren. Dupa faza aia, eu m-am enervat si am inceput sa fiu mult mai agresiv in joc, descarcindu-ma pe minge si facindu-le zile negre adversarilor.
La sfirsitul meciului, vine antrenorul la mine si-mi spune: ma Valene, io de acum inainte, o sa te bat inainte de inceputul meciului, ca vad ca-ti prinde bine!
Călin Vălean 
Multumesc frumos!
Ma bucur sa te gasesc si pe blog.
Scrii tare bine!
cind ai jucat tu in USA? 🙂 sa vezi cum era la time out, odata era nervos antrenorul si ne a luat la palme pe toti indiferent daca ai gresit sau nu. Apoi aveam grija sa nu fiu cel mai harnic la time out. 😉
si eu am facut volei cu metode staliniste – la fete nu functionau, crede-ma. pe mine doar ma timorau si ma faceau sa ma simt ca ultimul jeg. apoi am jucat in america, cu pedagogia „de placere” si am progresat fantastic. fetele alea faceau volei doar la scoala, de 3 ani, si erau peste nivelul la care eram noi cu sport facut la club comunist, timp de 8 ani!