prostie

De ce proştii şi egolatrii nu pot juca volei

Voleiul este unul din cele mai frumoase sporturi de pe planetă. Spuneam cu alte ocazii că ar trebui pus pe lista cu substanţe interzise, odată ce încep să-l practici creează dependenţă.

Pe cît e de fain pe atît e de greu pentru că ai nevoie de un bagaj tehnic mare iar odată ce stăpîneşti cît de cât tehnica şi începi să joci în meciuri îţi dai seama cît de puţin ştii, pentru că situaţiile de joc din care faci parte se desfăşoară foarte rapid, din vole evident, şi nu ai timp prea mult la dispoziţie să te gîndeşti ce vei face cu mingea care vine spre tine.

Una din fazele jocului care dezvăluie foarte rapid ce fel de om eşti, este atacul. Chiar şi în condiţiile în care mingea îţi vine perfect, poţi să greşeşti, lovind prost, lovind bine dar în out sau în blocaj. Tot efortul colegilor de echipă care ţi-au adus mingea pe tavă se duce pe apa sîmbetei. Nu-i mare bai, o echipă bună nu te va certa pentru asta, poate un coleg sau antrenorul îţi va spune ce să faci data viitoare, iar tu vei încerca. Nimeni nu s-a născut învăţat.

 

Voleibalist in atac

Lucrurile se complică cînd îţi vine mingea prost, fie că apărătorul a greşit preluarea şi ridicătorul nu are multe variante sau mingea a venit bine la ridicător dar acesta greşeşte pasul.  Tu ca atacant, te poţi enerva sau demotiva şi să alegi soluţia la care te-ai gîndit iniţial, dar care nu se mai potriveşte cu realitatea din teren, şi greşeşti mingea, că nu ţi-a venit cum ai dorit sau sperat, şi tu marea vedetă de ce să-ţi ajuţi echipa sau de ce să nu-i faci să se simtă şi mai prost că colegii tăi au greşit. Pe deasupra, echipa mai pierde şi un punct pe tabela de marcaj.

Antrenorul nostru ne spunea că un atacant bun nu e ăla care loveşte tare (şi eventual face punctul) ci acel jucător care întoarce o situaţie proastă pentru echipă şi încearcă să o rezolve.  Şi atunci toată echipa are de cîştigat, cei care au greşit pot trece mai uşor peste moment, chiar dacă atacantul trece doar mingea peste fileu, deşi sînt atacanţi foarte inteligenţi (foarte rari) care fac punct şi din pasă greşită, echipa mai are o şansă să puncteze, fie pe greşeala adversarului sau recuperînd bine mingea.

Păcat că in viaţă nu e ca la volei, astfel am descoperi repede oamenii de care trebuie să ne ferim.

Anunțuri

Autodenunţ: sunt un PROST!

Ştiu, e păcat să-i zici cuiva prost, dar cred că regula nu se aplică dacă îmi spun mie.

Azi l-am dus pe copilul nr. 2 la cercul de modelism iar locaşul cultural se află pe strada Republicii în Cluj. O stradă în pantă şi aglomerată, noroc că e cu o singură bandă pe sens.

Pentru a nu-l mai purta pe copil după mine, îmi vine ideea de a opri în faţa Palatului Copiilor, dar pe partea opusă trotuarului şi-i spun la Raul să coboare să meargă singur. În acel moment strada nu era aglomerată, veneau ceva maşini dar erau departe.

Pînă şi-a dat Raul centura jos şi a coborît din maşină, strada s-a aglomerat şi mi-am dat seama de pericolul ca băiatul să sară după maşina mea în faţa maşinilor care urcau sau coborau. I-am făcut semn lui Raul să urce în maşină înapoi dar nu a înţeles, mai degrabă cred că a înţeles că poate trece. Bineînţeles nici vorbă de trecere de pietoni în zonă. Maşinile din spatele meu erau oprite, dar venea o maşină de sus.

Cum se poate ca un şofer cu 20 de ani de experienţă să facă gafa pe care am făcut-o eu azi? Nu am nicio scuză. Decît una: sunt un PROST.

Ce ne-am face noi fără îngerii păzitori ai copiilor noştri? Oare de cîte ori Dumnezeu nu-i păzeşte pe ei în primul rînd de inconştienţa noastră?

Niciodată nu am simţit mai mult decît azi pe pielea mea zicerea, totul e bine cînd se termină cu bine!