Ziua în care președintele ne-a trădat. Ce putea face Iohannis?

Dacă mai era vreun dubiul că președintele e pe blat cu Dragnea sau PSD, ieri s-au lămurit lucruririle. Nu ca și cum cei doi s-au întîlnit la o bere și și-au stabilit termenii înțelegerii. Ci mai degraba e vorba de un non combat din partea președintelui, o frică de a nu deranja PSD-ul.

Am fost luați de proști. Nu-i nimic, ne-am ars cu Emil Constantinescu, trecem și peste asta. Doar că cu datorii mai mari, cu antreprenorii umiliți ca niciodată și cu autostrăzi construite în 200 de ani.

Ieri, 17 ianuarie 2018 e ziua în care președintele ne-a trădat. Miza e al doilea mandat. Doar că el nu înțelege că acea masă critică a celor care i-au dat votul a fost demotivată și demoralizată. Bine, poate ne va spune adevărul și va candida din partea PSD, ar fi mai cinstit așa.

 

Pentru cei care spun că Iohannis nu putea face nimic, pentru că Constituție și altele, vă propun câteva idei scrise de Florin Cojocariu. Textul e preluat cu permisiunea lui.

„E o curioasă contra-ofensivă la dezamăgirea cruntă produsă de Iohannis. Există 3 argumente mari și late, toate teribil de greșite.

Argumentul cel mai des invocat este că “nu avea de ales” pentru că îl obligă Constituția.

E o dublă prostie. În primul rând, avea de ales, chiar dacă ar fi fost să respecte Constituția: trebuia să invoce lipsa oricărei calități a doamnei vide și să ceară altă nominalizare de la PSD. A făcut-o cu Sevil, absolut nimic nu-l oprea cu Veorica, dată fiind prestația publică a cucoanei de până acum. În al doilea rând, povestea asta cu Constituția e ridicolă: dacă PSD se decidea să nominalizeze pe Radu Mazăre, Iohannis era obligat să-l numească? Constituția dă un cadru politic normal, noi suntem acum în deplină anormalitate. Constituția, ca orice lege, poate fi abuzată, iar datoria președintelui e să-i vegheze și litera dar mai ales spiritul.

Un alt argument, des invocat, e că nu avea de ales pentru că altfel îl suspendau, după care în cele 30 de zile Tăriceanu ar fi promulgat nu știu ce legi. Cu alte cuvinte Iohannis a decis s-o numească pe tanti vida ca să protejeze justiția.

Argumentul ăsta e și el o dublă prostie. 1. După cum a observat toată lumea în nenumărate editoriale, pesediștilor dacă le e frică de ceva e reacția mulțimii ieșite în stradă. Dacă îl suspendau, opoziția se mobiliza automat în mitinguri de protest și PSD risca scenariul de la prima suspendare. Așa, PSD a obținut demobilizarea celor care ar fi putut ieși în stradă. 2. Iohannis, formal vorbind, e decorativ. Dacă nu promulgă o lege trimisă înapoi la promulgare, Iohannis poate fi suspendat cu mai mare ușurință decât dacă refuză numirea unui personaj oligofren ca prim ministru! Așadar rămânând în funcție nu va putea proteja nimic.

Al treilea argument potrivit căruia Iohannis a ales bine, e mai subtil. El spune că numind-o pe proasta asta, buboiul se va sparge mai repede. Ideea e că va guverna atât de prost, va gafa atât de masiv, că lumea se va revolta.

Dacă e să ne uităm la trecutul imediat, asta credeam și despre Tudose. Dincolo însă de wishfull thinking, e în cazul Veoricăi ceva nou: femeia e atât de proastă încât nu va face absolut nimic de capul ei. Cel care va guverna, va fi Dragnea. Deci nu sunt de așteptat erori masive care să scoată lumea în stradă. Din contra, ăștia vor goli visteria ca să dea cu bani în populație și să adoarmă orice revoltă. Ființa asta hiper-coafată nu va lua decizii, va da doar declarații. Din care nimeni nu va înțelege nimic.

Însă cel mai important lucru, pe care mulți din cei care apără azi decizia lui Iohannis nu-l pricep, e cum funcționează informal puterea politică în România: mai importantă decât funcția e întotdeauna percepția. E ca la magicieni, nu adevărul e important ci ce-i faci să creadă. Iohannis, fără să priceapă ce face, tocmai a spus tuturor șefilor mai mici și mai mari din instituții și servicii că cel mai tare din parcare e Dragnea.

Asta va avea consecințe imense, invizibile: se vor reașeza loialități, vor apare turnătorii incredibile, veți vedea tot mai multă și mai fățișă solidaritate cu Dragnea acolo unde azi sunt declarații de loialitate pentru sas. Nu mai vorbim de faptul că poziția lui Dragnea în partid e mai bună acum decât a lui Năstase în vremuri de glorie. De altfel, riscul unei dictaturi mascate în România e mai mare acum ca oricând după 90.

Cu alte cuvinte Iohannis a ales cea mai proastă variantă cu putință și pentru asta va dispărea ca om politic. Ceea ce și merită. Problema noastră e să ne găsim alți lideri, nu să continuăm să adorăm o mumie politică cu speranțele noastre inepuizabile că va reveni la viață.”

 

Reclame