Unroyal parenting sau cum să ucizi un prinț

La zeci de ani de la premiera sa, eu și soția mea am devenit fanii serialului The Crown. Dacă vă era dor de engleză cu accent British, de etichetă, protocoale, nu vă deranjează puțină istorie legată de Anglia și Monarhie, și vă plac actorii buni nu veți regreta să urmăriți serialul. Se poate și gratis și nepiratat aici cu condiția să vă încardați în mai puțin de o lună: https://www.netflix.com/title/80025678

Personajul și actorul meu favorit e Prințul Philip (stau să mă gîndesc cum se scrie prinț, cum p sau P, că no, să-i dăm omului respectul cuvenit) jucat de Matt Smith, http://www.imdb.com/name/nm1741002/?ref_=tt_cl_t2 , și e evident, nu știi exact ce-ți place, actorul sau omul pe care îl joacă, cred că lucrurile astea se comută așa de repede de-a lungul unui serial că n-are rost să le mai ții socoteala. Bine, e cazul să zic că nu împărtășesc escapadele lui de un anumit gen și nici modul în care (nu) comunica cu soția lui în anumte momente, dar na, cine e perfect?

Dacă serialul reflectă realitatea, Philip are o calitate rară și foarte necesară în cercurile cu sînge albastru, e conectat la realitatea vieții de zi cu zi, la așteptările oamenilor de rînd iar cînd Regina îl ascultă treburile ies bine. De asemenea nu are complexe de inferioritate în a transmite faptul că nu e de acord modul scorțos în care sunt văzute sau făcute unele lucruri de către cei din Casa Regală. În cele din urmă înțelege care e rolul său alături de Regină, iar cînd și-l asumă îl iubești la maxim.

Unul din cele mau dureroase episoade a fost penultimul din sezonul 2. Philip vrea să-l facă bărbat pe Charles, într-un mod care nu era împărășit de Regină, mama lui Charles. Mama lui Charles nu dorea nici ea ca Charles să devină un bărbat bleg, în fond de ce ea, o femeie hotărîtă, ar lăsa Regatul pe mîna unui bleg viitor bărbat de stat? Doar că mergînd pe feelingul ei de mamă, și-a dat seama ca fiu-so era prea firav la personalitate și că o școală publică aproape de casă i s-ar fi potrivit mai bine. Philip pe de altă parte și-a pus toate armele în joc, inclusiv amenințînd cu divorțul, pentru a-și impune ideea că cea mai potrivită școală era fix scoala (gimnaziala cum ar veni la noi) la care a mers și el, că acolo a devenit el bărbat. Philip a insistat ca Charles să doarmă exact în același pat în care a dormit și el, un pat lingă o fereastră care nu se înhidea bine iar când ploua patul se uda. Confirmînd atmosfera conservatore tipică, nimeni nu s-a sinchisit ca fereastra să fie reparată între timp, chiar dacă au trecut mulți ani de cînd Philip nu mai era la acea școală.

Evident că s-a insistat ca Charles să nu primească tratament prefențial, iar colegii lui au avut grijă cu vîrf si îndesat să ca această cerere să fie pusă în practică cu precizia unor palme administrate după ceafă, din alergare. Regizorul surpinde foarte frumos cît de diferiți erau Philip și Charles ca personalitate cînd aveau aceeași vîrstă. Și aici am eu o problemă.

Nu sînt impotriva parentingului și a lecturii suplimentare dar cred că una din regulile importante de a-ți crește copiii e să nu repeți lucrurile făcute de către parinți, care te-au rănit pe tine cînd erai copil. Apoi altă observație de bun simț ar fi, ceea ce te-a făcut bărbat pe tine cînd era copil s-ar putea să-l omoare pe fiul tău. E de datoria ta ca tată faci totul pe lumea asta să cobori în sufletul copilului tău și să vezi cum poți să faci un bărbat din el, iar dacă ce ai descoperit acolo îți arată că trebuie să faci altfel decît au făcut ai tăi cu tine, apăi fă altfel.

Din clasa a I-a pînă în clasa a IV-a am făcut gimnastică de performanță, pe vremea lui Ceașescu. Regim dur, bătăi, multă imprevizibilitate, teroare pshică. Nu am înțeles ce se îmtîmplă cu mine, nu știam de ce sînt acolo, care e finalitatea acelui regim. Într-unul din cantonamentele de vară, la Oradea, fix în spatele Grădinii Zoologice, eu și un coleg de al meu ne puneam în genunchi seara să ne rugăm ca a doua zi să nu luăm vreo palmă sau bătaie că nu făcut bine nu știu ce exercițiu. În clasa a VIII-a am fost trimis în practică cu cazare, dormeam împreună cu elevi mai mai mari ca noi, într-un fost grajd de vite (nu e existat vreo metodă de a scoate mirosul de bălegar din pereți pînă la data la care am ajuns noi), iar noaptea eram terorizați de către băieții mai mari care ne mînjeau cu pastă de dinți sau muștar în timp ce dormeam. Din nou, nu am înțeles ce se îmtîmplă acolo și nici nu știam cum să gestionez situația. Noroc cu tatăl meu care, într-o vizită scurtă a văzut condițiile în care stăteam și m-a luat de acolo., deși eu nu m-am plîns.

Peste doi ani, în calitate de sportiv de volei mergeam în cantonamente cu băieții mai mari. N-am fost scutit de rutina la care erau supuși începătorii și nici de glume dure la adresa mea. Zile de vară cu 3 antrenamente pe zi, mîncare puțină (m-am îndrăgostit brusc de pîinea cu miere), cine cu pîine cu lapte și roșii (cam astea găseai la liber prin Constanța) dormit în internate, dușuri cu apă rece, doar o dată pe săptămînă am avut apă caldă, la Lacu Roșu, în rest ne spălam cu apă de izvor. De data asta știam de ce sînt acolo, ne doream să ajungem în fazele superioare ale campionatelor și singura cale era să muncim, să ne antrenăm. Înțelegeam perfect situația în care mă aflam și cum acele privațiuni și regimul dur ne ajutau la ceea ce doream să facem.

Concluzii de tată de băieți:

  • nu orice a fost bun pentru tine cînd erai copil e bun și pentru fiul tău, ceea ce te-a întărit pe tine s-ar putea să-l omoare pe el
  • un băiat devine bărbat cînd el e pregătit pentru asta și nu cînd crezi sau vrei tu
  • asigură-te că fiul tău înțelege de ce i se cere să facă un anumit lucru și că, măcar teoretic, poate să descifreze la nivel emoțional momentele mai grele prin care trece
  • dacă pe tine te-a deranjat o atitudine a părinților tăi, ce te face să crezi că pe copilul tău l-ar bucura?
  • dacă soția ta simte că ideea ta îmbărbățire e deplasată și nu se potrivește cu personalitatea copilului tău, s-ar putea să aibă dreptate
  • un băiat poate deveni bărbat și dacă nu are carisma ta sau macho-ismul tău

 

Palma morală pe care o încasează Philip e că sprijinul emoțional pentru Charles în acea perioadă infernală nu vine de la el ci de la Lordul Mountbatten , unchiul lui Philip, iar mai tîrziu cînd Charles devine adult, sfaturile acestuia nu-l conduc spre decizii tocmai onorabile pentru un viitor Rege.

Ce sanșe sunt ca Charles să fie azi bărbatul eșuat (de stat) pentru că atunci cînd tatăl lui trebuia să-l înțeleagă nu l-a înțeles? Destul de mari.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s