Votez cu Peter Costea, pentru că fără Familie nu avem viitor

Din capul locului spun că nu sînt plătit de Peter Costea să scriu acest material. Am stat de vorbă doar două minute cu domnia sa cu ocazia Marșului pentru Viață de la Cluj. Sincer să fiu, acum doi ani nu aș fi dat o mare importanță familiei din perspectiva din care voi scrie acest material. Ochii mi-au fost deschiși de un articol despre familie scris de Mirel Axinte, articol care poate fi găsit aici. Pentru a înțelege demersul articolului meu, e important să citiți materialul de care am amintit. O spun pentru că am mai scris articole în care am făcut trimitere la un alt site, și doar 5% din cititori și-au luat timpul să o facă.

De fiecare dată cînd ne gîndim la Familie, cred că avem în minte două aspecte: ce educație să le oferim copiilor și în ce condiții materiale cresc aceștia. Nu sînt lucruri de lepădat și nu doresc să le minimalizez importanța, dar mărturisesc că mulți ani de zile nu am avut în vedere un alt aspect de care am dat atunci cînd am citit articolul lui Mirel. Desigur, cunoscătorii de doctrine politice vor rîde de mine, pentru că Familia este o parte fundamentală a doctrinei conservatoare.

Nu e un lucru nou că atacurile comuniştilor, şi mai nou ale neoliberalilor sau progresiştilor, s-au îndreptat asupra Familiei. De ce? Pentru că Familia este izvorul inegalităţii sociale, ea este „fabrica” care „produce” viitori adulţi care vor începe viaţa de pe poziţii „privilegiate” faţă de copiii ai căror părinţi au fost pierde-vară sau iresponsabili. Şi e foarte bine că este aşa.

Cum devine familia sursa principală a inegalităţii sociale? Prin munca pe care o fac părinţii, aceştia nu fac decît să le ofere copiilor un viitor mai bun, adică educaţie, acces la informaţii sau experienţe care să-i ajute pe viitor, condiţii de viaţă mai bune şi chiar acces la surse de finanţare foarte avantajoase cu dobîndă 0 (banii sau averea familiei). Cu cît Familia are tradiţie mai bogată într-un anumit domeniu şi a reuşit să transmită urmaşilor ei valori, know-how şi averi, cu atît aceştia au start mai bun în viaţă şi cu atît e mai detestată de progresişti. Comparaţi familia de mai sus cu „rezultatul” pe care îl produce o familie destrămată, fără un sistem de valori clare, cu părinţi cărora nu le pasă de copiii lor. Găndiţi-vă cîte lucruri bune aţi învăţat de la părinţii şi fraţii voştri, gîndiţi-vă şi la greşelile pe care le-aţi văzut la părinţi, pe care nu doriţi să le repetaţi la rîndul vostru.

Lucrul cel mai important pe care l-am văzut cu alţi ochi după ce am citit materialul de mai sus a fost interacţiunea de zi cu zi dintre copiii noştri. Avem 4 copii, cu vîrste de la 4 la 12 ani. Imaginaţi-vă cîte alianţe se fac şi desfac doar în cîteva ore dintr-o zi, cîte şicane îşi fac unii altora, cum, fără să fie conştienţi învaţă arta negocierii sau a compromisului, uneori reciproc avantajos, alteori perdant pentru una din părţi. Învaţă adevărul dureros că atunci cînd e ziua unui dintre fraţi, doar el primeşte cadou, iar restul sînt „discriminaţi”. Într-o familie cu resurse limitate, cu copii aflaţi la diferite vîrste, cu abilităţi diferite, nu ai cum să-i împaci pe toţi şi să fie toţi mulţumiţi aşa cum ar vrea progresiştii prin demersul „politically correct”.  Dar nu asta ne aşteaptă de fapt şi în viaţa de adult?

Familia este mediul în care ideea de competiţie îşi arată ambele feţe, cea care te face mai bun sau puternic, dar şi acea în care adversarii luptă murdar pentru a-şi atinge scopurile. Constatam cu soţia mea că vîrsta la care cel mai mic copil învaţă să meargă pe două roţi, scade vizibil la cei mai mici copii. Al treilea copil a învăţat să meargă pe două roţi înainte să aibă 5 ani, iar al patrulea la 4 ani si 3 luni. De ce? Pentru că îi vedea pe fraţii mai mari şi luni de zile a încercat să-i imite, fără să ştie că el încă nu e pregătit fizic pentru asta. Dar tocmai că copilul nu ştie că nu poate îl face să nu renunţe şi într-o zi va reuşi. Involuntar sau voluntar de  multe ori, fraţii mai mari pun o presiune fantastică pe cei mai mici, şi încearcă să cîştige de multe ori prin şmecherii, chiar trişînd, pe care doar ei le ştiu datorită vîrstei şi experienţei. Dar nu asta ne aşteaptă de fapt şi în viaţa de adult?

 

Explicam printr-o postare pe facebook că copiii noştri au sume diferite de bani economisiţi. Sînt discriminaţi la acest capitol, datorită diferenţei de vîrstă care influenţează şi modul în care pot face mai mulţi bani. Patru copii, aceiaşi părinţi, mediu de locuit la fel pentru toţi şi cu toate acestea avem o inegalitate socială chiar sub nasul nostru. Încercarea stupidă de a le egaliza „averile” ar cauza o imensă nedreptate. În loc de asta nu e mai înţelept ca copiii să înveţe să accepte diferenţa de averi dintre ei, să nu fure unii de la alţii şi să exploateze oportunităţile de a face mai mulţi bani dacă vor aceasta? Cît de naivi putem fi să credem că în viaţa de adult cineva va putea egaliza averile oamenilor fără să cauzeze şi mai mari nedreptăţi? Dacă nu mă credeţi întrebaţi-i pe părinţii voştri cum s-au făcut colectivizările în România în anii de după război.

Rolul familiei în societate nu se termină odată ce am devenit adulţi.  Familia poate deveni şi loc de refugiu dacă în viaţă am făcut greşeli, o cetate în care te regrupezi şi poţi pleca mai departe dacă doreşti asta. De asemenea, fiul risipitor s-a întors tot în familie.

De ce ne mai mirăm atunci că Familia a devenit ţintă de atac în ultimii ani? Cei care sînt creştini ştiu că e o cetate sub asediu într-un război spiritual, care poate fi observat uşor dacă privim cu atenţie. Fără Familie nu ai decît oameni fără un sistem de valori, nepregătiţi pentru viaţă, uşor de manipulat şi controlat.

Intrarea României în Uniunea Europeană ne-a adus cu sine şi lucruri bune, amintesc aici doar două aspecte importante: libera circulaţie a mărfurilor şi libera circulaţie a persoanelor, resurse importante de prosperitate materială şi dezvoltare spirituală.

Dar UE vine la pachet cu lucruri urîte, iar acestea sînt atentatul la valorile Familiei tradiţionale, corectitudinea politică prin care se încearcă eliminarea diferenţei dintre oameni, meritocraţia, dobîndirea unor avantaje materiale fără ca beneficiarul să fi depus un efort în acest sens. În numele libertăţii de expresie sînt promovate persoane şi obiceiuri imorale care pun în pericol chiar existenţa omenirii. Aşa cum spunea cineva, dorinţa comunităţilor de homosexuali nu este să aibă drepturi egale cu restul lumii, deja le au în majoritatea ţărilor civilizate, dorinţa lor este să domine, iar pentru aceasta niciun efort nu va fi prea mic, iar canalele de mediatizare vor fi din cele mai diverse şi neaşteptate, cel mai recent exemplu fiind Eurovisionul din acest an. Nu mai amintesc de promovarea culturii morţii prin încurajarea avortului şi a lipsei de apărare a dreptului de viaţă al celor nenăscuţi.

Aş putea să scriu pînă mîine dimineaţă de pericolele care ne stau în faţă, dar mă opresc aici şi pentru că ştiu că le ştiţi şi voi. Haideţi să trecem acum la candidatul nostru.

Ce-l recomandă pe Peter Costea pentru Parlamentul European? Mergem prin argumente cu ajutorul liniuţelor, aşa cum îmi place mie cînd e vorba de lucruri concrete şi mai uşor de explicat:

  • implicarea anterioară în România în proiecte ce ţin de familia tradiţională.
  • diverse memorii adresate PE şi diverselor ambasade, ca protest la diverse iniţiative care afectau familia tradiţională, acestea se pot vedea accesînd acest link . Toate aceste activităţi îmi demonstrează că omul are o expertiză vastă asupra domeniului şi nu s-a trezit peste noapte că vrea să devină apărătorul Familiei doar că dă bine.
  • are experienţă vastă în domeniul avocaturii în SUA. Mă face să cred că această experienţă îl va ajuta să pledeze foarte bine ca avocat al Familiei în PE.
  • excelentă reputaţie morală de care se bucură în rîndul unor lideri în care am încredere (ştiu, aici vă întrebaţi în ce măsură trebuie să aveţi încredere în mine ca să aveţi indirect încredere în oamenii de care vă vorbesc).

Sînt rare ocaziile în care România are un om aşa de bine pregătit care să nu fi fost mînjit de sistemul nostru politic, iar faptul că nu are notorietate nu ar trebui să ne împiedice să-l votăm.

Pentru ca domnul Costea să intre în PE, are nevoie de aproximativ 150.000 de voturi, în funcţie şi de rata de participare la alegeri. Va fi pe poziţia 21 pe buletinul de vot.

Deşi timpul este extrem de scurt pînă la alegeri, avem şanse să adunăm numărul de voturi necesare dacă ne mobilizăm cum trebuie. Pentru aceasta am creat şi un grup pe Facebook, în care vă invit să adăugaţi doar 20 de prieteni de-ai voştri, de nădejde, care nu s-ar supăra şi care să invite la rîndul lor alţi 2o de oameni care să ducă vestea mai departe.

Linkul către grup este aici

Dacă v-am convins prin materialul meu nu ezitaţi să daţi share la articol, nu se supără nimeni.

3 comments

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s