Moartea ilustrației sau singur pe plajă

Știți ilustrația aceea în care sînt două urme de pași pe plajă care merg paralel într-o direcție și la un moment dat una din ele dispare. Una este a omului și alta a lui Dumnezeu. Omul întreabă, Doamne dar aici m-ai lăsat singur? Nu, nu ai fost singur, te-am ținut în brațe.

Pasi pe nisip

Și dacă Dumnezeu vrea să ne lase singuri? Putem să-i reproșăm ceva? Adică de reproșat putem, dar cu ce efect? Dacă în procesul desăvîrșirii, a fi lăsat singur, mai ales în vremuri tulburi, în care principiile Bibliei nu se mai validează la foc automat și cînd ne convine nouă, este ceea ce vrea Dumnezeu să se întîmple? El e suveran și face ce vrea. (punct).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s