Căutînd sub pietre la 40 de ani

Azi împlinesc 40 de ani. Se pare ca momentul cere o evaluare mai serioasă decît de obicei. Și urăsc evaluările deși un prieten spunea că e lipsă de înțelepciune să nu te evaluezi din cînd în cînd. Și-l cred.

Bun, ce descoperim dacă întoarcem pietrele trecutului? O soție faină și frumoasă, 4 copii sănătoși. Nu că aș avea vreun merit sau că am avut mare putere de influență asupra acestui rezultat. E uluitor cît de mult ne pot schimba 13 ani de căsătorie. Cît despre copii chiar nu e mare lucru să-i faci, e în schimb mare lucru să-i faci oameni și acest lucru e prematur de evaluat acum.

40

Mai descopăr niște părinți cu o putere de sacrificiu nemaipomenită, care își iubesc nepoții mai ceva decît ne-au iubit pe mine și soră-mea. Iar faptul ca aș avea anumite calități, ca de exemplu că scriu cît de cît bine în românește se datorează mamei care m-a intoxicat cu dictări în primii ani de școală, iar pentru spiritul de antreprenor și lipsa de aversiune, cîteodată spre paguba mea, în fața deciziilor riscante trebuie să-i mulțumesc tatălui meu. Tot lui trebuie să-i mulțumesc și pentru dragostea pentru sport și faptul ca am ajuns în Cluj.

Mi-e frică să mă evaluez. Involuntar mă uit la cei  din generația mea sau puțin mai mari (dacă mă uit la cei mai tineri și-i văd depășindu-mă, mă apucă depresia).  Și văd doctori, profesori universitari, alții care au citit zeci de metri cubi de cărți mai mult decît mine, șefi de exhipă de Formula 1, scriitori recunoscuți pe plan național, șamd. E greu să rămîn liniștit și lucid, astfel încît să mai pot construi ceva de acum înainte, ceva care să mă definească și să fie și în acord cu modul în care văd eu viața. Sau poate că nu.

Sînt o persoană curioasă. Nici un merit personal, din nou. Te naști cu asta. Cineva spunea că curiozitatea este un semn al inteligenței. Nu știu cu certitudine. Demult trebuia sa fiu recunoscut mai ceva ca Einstein.

Cînd am auzit-o pe mama mea spunîndu-mi pentru prima dată despre computere, se întîmpla pe vremea comuniștilor (a propos, în caz că nu știați pînă acum, comuniștii au fost oameni răi) eram fascinat să aflu într-o bună zi și cum funcționează. S-a întîmplat peste mulți ani. În anul I de facultate mi-am cumpărat o carte despre MS-DOS, deși nu aveam un computer. Nu m-am lăsat pînă nu am înțeles-o, de aceea am citit-o de două ori.

Dar computerele sînt doar un capitol. În adolescență eram curios să aflu dacă există un algoritm, am înțeles sensul acestui cuvînt doar în clasa a VII-a evident matematica nu era punctul meu forte, de agățare a fetelor. Apoi m-a interesat să aflu cum a gîndit o persoană cînd a luat o anumită decizie. Tîrziu mi-am dat seama că eram atras de fapt de domeniul legat de pricepere (knowledge) și înțelepciune, de altfel o carte scrisă pe tema aceasta de Richard Wurmbrand a fost decisivă la convertirea mea. În ultimii 10 ani am citit o grămadă de cărți de business, dar nu orice fel de cărți, ci doar acelea care dezvăluiau moduri de gîndire și de raportare la oameni, la pachet cu succesele și eșecurile lor. O categorie specială de cărți din această categorie sînt și (auto)biografiile pe care am început să le abordez și sper să o fac cu succes dacă voi sta mai puțin pe Facebook.

Veți înțelege acum de ce, din cînd în cînd, îmi pun întrebarea, ce se întîmplă cu informația și mai ales înțelepcinea pe care o persoană a dobîndit-o, cu multă trudă și experiențe dureroase, după ce aceasta moare? Ceva mă face să cred că, contrar a ceea ce se îmtîmplă cu lucrurile materiale, aceasta, ea, Înțelepciunea va fi de folos chiar și după moarte.

În ultimii 7 ani, din cei 13 de condus mici afaceri, am realizat un lucru. Că sînt mult mai motivat și entuziasmat, și se pare că am avut rezultate bune, să angajez și să formez oameni fără experiență dar cu potențial. Ce-i drept, mi s-a întîmplat să dau de oameni care nu și-au văzut propriul lor potențial și atunci a trebuit să-i concediez.

Zilele trecute am citit asta, Proverbe 3 care spune așa:

”13. Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!
14. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;
15. ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.
17. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.
18. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.
19. Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;
20. prin ştiinţa Lui s-au deschis Adâncurile, şi strecoară norii roua.
21. Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
22. Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău.”

Dar dacă Dumnezeu a pus în mine această căutare după Înțelepciune cu un scop anume? Și dacă da, oare faptul că nu am un doctorat sau nu sînt un șef de ceva organizație mare și tare, poate sta împotriva acestei căutări? Cît depinde doar de mine și cît e la voia circumstanțelor să pot să dau mai departe din puținul pe care eu l-am descoperit din Înțelepciune? E un răspuns pe care voi încerca să-l dau în anii care urmează iar rezultatele lui se vor vedea doar la înmormîntarea mea.

 

 

2 comments

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s