Radiografia căpoșeniei – partea a II a

Această postare este continuarea celei de aici.

Iată lista lui Bill care la primele 3 puncte ne plimbă prin ceață, una de Cluj de nu mai pot ateriza avioanele Wizzair.

  1. A leader must never quit. (total de acord)
  2. A leader must know when to quit. (hopa ca te contrazici cu primul punct)
  3. Proving that you are right or proving that someone is wrong are bad reasons for persisting. (Ouch! Ceața se ridică și iată-mă descoperit la pachet cu o parte din motivațiile care-mi alimentau ambiția)
  4. Good logic, sound principles, and strong belief are the purest and most productive reasons for pushing forward when things get tough. (Așa mai vii de acasă, Bill.)
Sursa: sxc.hu

Sursa: sxc.hu

 

Nu contam prea mult pe logica mea, ea se rezuma la afirmația, ai reușit o dată reușesti și a doua oară. Pare simplu și de bun simț dar și aici sunt multe nuanțe de analizat dar o lăsăm pe altă dată.

Nu la întîmplare aveam la îndemînă principii și o credință, deși puternic zdruncinată, că dacă Cel de Sus îmi va da sănătate trupească și mintală o voi scoate la capăt cumva. Legat de credința în izbînda finală mi-a plăcut exemplul lui Jim Collins din ”Excelența în afaceri”, acesta spunea că cel mai periculos este să-ți dai deadline-uri legate de anumite perioade din an ca și cum i-ai trasa sarcini precise, în timp și spațiu, Providenței cînd să-ți rezolve problema. Și Doamne, cît de devastator e să vezi că problema nu s-a rezolvat cînd ai crezut tu de cuviință.

Unul din principiile în care credeam și mai cred este cel al respectării angajamentelor. Pentru mine aceasta se traducea prin plătirea datoriilor chiar și în cazurile cele mai grele sau neprevăzute. Și de creditori nu duceam lipsă. De-a lungul timpului mi s-au încredințat sume de bani din partea unor oameni care au avut încredere în mine și care mi-au lăsat libertate de mișcare. Visul oricărui antreprenor. Nu cred în vorba: „Am riscat împreună, a ieșit prost, adio bani”. Cred că atunci cînd dorim să facem binele devenim aliații lui Dumnezeu și în cele din urmă vom găsi o cale de a ieși la liman. Evident nu depinde chiar totul de noi, avem nevoie de luciditate (și ce valoroasă este aceasta în timp de criză), sănătate și nu în ultimul rînd de înțelepciune, iar lista rămîne deschisă.

Odată ce motivațiile mi s-au limpezit am luat o mare gură de oxigen psihologic și am mers mai departe împăcat cu sine. Parcă începeam să văd luminița de la capătul tunelului. De fapt erau chiar două luminițe. Cînd m-am frecat mai bine la ochi mi-am dat seama că de fapt era un tren. Se apropia cu viteză mare.

5 comments

  1. ma caline, m-ai dat pe spate. foarte faine articole, haioase de tot, sincere. m-au pus pe ganduri. nu prea pricep nici eu uneori cum sta treaba asta. si io de multe ori am impresia ca dau ca tembela cu capu in zid la nesfarsit si vad ca nu prea duce niciunde, da parca nu pot altfel. tot mereu ma gandesc ca poate in viitor, ca poate daca oi face io mai mult si mai bine. chestia e ca trebe sa fii tu insuti, dar daca il intrebi pe barbata-miu, specialist in software, el zice ca omul nu poate fi niciodata mai mult decat este. si goana dupa autodepasire constanta te duce numa in recursivitate – blue screen, adica faci poc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s