Autodenunţ: sunt un PROST!

Ştiu, e păcat să-i zici cuiva prost, dar cred că regula nu se aplică dacă îmi spun mie.

Azi l-am dus pe copilul nr. 2 la cercul de modelism iar locaşul cultural se află pe strada Republicii în Cluj. O stradă în pantă şi aglomerată, noroc că e cu o singură bandă pe sens.

Pentru a nu-l mai purta pe copil după mine, îmi vine ideea de a opri în faţa Palatului Copiilor, dar pe partea opusă trotuarului şi-i spun la Raul să coboare să meargă singur. În acel moment strada nu era aglomerată, veneau ceva maşini dar erau departe.

Pînă şi-a dat Raul centura jos şi a coborît din maşină, strada s-a aglomerat şi mi-am dat seama de pericolul ca băiatul să sară după maşina mea în faţa maşinilor care urcau sau coborau. I-am făcut semn lui Raul să urce în maşină înapoi dar nu a înţeles, mai degrabă cred că a înţeles că poate trece. Bineînţeles nici vorbă de trecere de pietoni în zonă. Maşinile din spatele meu erau oprite, dar venea o maşină de sus.

Cum se poate ca un şofer cu 20 de ani de experienţă să facă gafa pe care am făcut-o eu azi? Nu am nicio scuză. Decît una: sunt un PROST.

Ce ne-am face noi fără îngerii păzitori ai copiilor noştri? Oare de cîte ori Dumnezeu nu-i păzeşte pe ei în primul rînd de inconştienţa noastră?

Niciodată nu am simţit mai mult decît azi pe pielea mea zicerea, totul e bine cînd se termină cu bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s