Demisia de onoare? Misiune imposibila!

De cele mai multe ori, demisia se aduce in discutie ca element de slabiciune. Nu ai fost capabil sa faci ceea ce ti s-a cerut sau s-a asteptat de la tine, atunci demisia!

Cred insa ca demisia este si un act de responsabilitate, cind ai gresit in asemenea hal incit iti vine sa mori de rusine, un act de exigenta cind nu esti multumit de tine si cauti o cale onorabila de a te da la o parte si a lasa locul altcuiva sau un act de capitulare in fata neputintei de a mai gestiona o situatie viitoare.

Cind esti antreprenor si cind ai lucrat ani de zile sa-ti cladesti afacerea inceputa de la 0, iar pe traseu ai mai cistigat si increderea unor parteneri care ti-au dat pe mina bani, si nu putini, iar unul dintre furnizorii in care ai avut incredere maxima iti cere falimentul, poti sa fii sigur ca nu ai cum sa te plictisesti si vei duce dorul de vremurile in care totul era monoton de previzibil.

Daca esti cit de cit responsabil si exigent cu tine insuti, nu-ti place sa dai vina pe elemente exterioare pasul firesc ar fi demisia. Si ce urmeaza? Sa-ti anunti asociatii ca ai clacat psihic, ca nu mai faci fata si implicit esti incapabil sa mai continui. Urmatorul pas?  Un anunt banal de angajare: firma in insolventa, cu angajati demotivati, cu administrator responsabil dar demisionar, cauta sa angajeze director executiv. Job description:

– sa trateze la modul calm, civilizat si cit se poate de uman cu alti  furnizori nervosi care te ameninta si ei la rindul lor cu judecata pentru ca nu pricep ce s-a intimplat ca nu mai poti sa-i platesti

– sa raspunda la telefon bancilor care-si cer creditele inapoi

– sa negocieze cu firmele de leasing care-ti vineaza masinile

– sa aiba mintea lucida sa gaseasca o noua cale pentru viitor

– sa accepte un salariu sub media in industrie si incert in anumite luni

– sa ceara aproparea administratorului judiciar pentru orice decizie care presupune o cheltuiala

Si vine o noua dimineata. Si speri din toata inima ca tot scenariul de mai sus este doar un cosmar.  Insa agenda pentru noua zi iti spune ca nu e. Iar cosmarul, in loc sa ramina in patul tau, se tine scai lipit de tine. Astepti seara cind ai toate sansele sa dormi fara sa visezi sau visele sa fie mai bune decit ceea ce traiesti ziua. Dar visele nu tin loc de solutii. Si nici starea ta de neputinta sau lehamite de a mai cauta solutii. Si esti obligat sa le gasesti. Pentru ca nu ai cum sa renunti si daca ai vrea. Iar daca ai vrea, n-o faci din sute de motive + 1. Nu te imaginezi spunind copiilor tai peste ani si ani ca tata a dat de probleme si a fugit de ele.

 

P.S. Si atunci de ce sa ma ingrijorez ca tara se duce de ripa sub diversele conduceri politice?

One comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s